26Dec
2010

Eu stiu unde sunt zapezile de altadata

Vremea Craciunului imi daruieste, intotdeauna, cea mai placuta relaxare alaturi de familia mea. Dar si cea mai frumoasa forma de nostalgie. De la an la an, privind in urma, intrevad Craciunul copilariei ca pe un timp perfect, ireal de frumos. Acum, am alte trairi, poate mai profunde si mai complexe, dar pe de alta parte, niciodata nu voi mai putea trai bucuria sarbatorilor asa cum o faceam la varsta copilariei.

Pe vremuri, abia asteptam sa ninga, imi lipeam nasul de geam si asteptam nerabdator sa creasca stratul de zapada, asta in timp ce planuiam joaca de dupa, cu sania, cu oamenii de zapada… Azi, prea putina lume se mai bucura ca ninge, poate doar cei care merg la munte, la schi. In rest, vedem in ninsoare o complicatie, un motiv de trafic infernal, inghet, alunecus periculos, derapaje….

Fac parte din categoria oamenilor care au amintiri frumoase din copilarie. Craciunul insemna, de cele mai multe ori, un basm.

Imi petreceam sarbatorile de iarna la tara, la bunicii mei,( fie la Balanesti, fie la Stanesti) printre nameti. Primeam colindatori si mergeam cu colindul, la randul nostru.( la olteni se zice- pitarai) Poate unii cred ca traditiile de sarbatori sunt valabile numai in emisiunile folclorice de la televizor, unde oamenii poarta costum popular si canta “O, ce veste minunata” si sunt intampinati cu covrigi calzi. Dar eu stiu ca, in satul bunicilor mei, toate astea se intamplau cu adevarat, oamenii chiar traiau din plin sarbatorile, respectau traditia si nu faceau asta ca sa-i filmeze cineva. Astfel, am avut acces la sarbatori adevarate, la bucurii cu care nu m-am mai intalnit niciodata mai tarziu – cel putin nu in aceeasi forma.

Ceea ce vreau sa spun, insa, e ca niciodata lucrurile nu vor incremeni ca in copilarie, oricat ai incerca sa le conservi.

Am petrecut, mai mereu Craciunul cu familia si, cu toate astea, nu m-am mai intalnit cu senzatia aceea de miraj din copilarie. Nesomnul din Ajun – cand ma prefaceam ca dorm, fiindca mi se spunea ca altfel nu vine Mosul – e o amintire extrem de pretioasa pentru mine.

Si azi petrec foarte frumos in Ajun si astept cu emotie dimineata darurilor, cu surprizele de sub brad. Dar insomnia aceea miraculoasa, din anii mei de copil, este irepetabila. Cu tot confortul si imaginatia mea de azi, nu-mi pot reedita copilaria. Nu pot reveni cu sinceritate la vremea cand chiar credeam in Mos Craciun si mi se parea fabulos ca vine si in casa mea, in noaptea de Craciun, desi are atatea alte casute de vizitat.

Mi-e dor de vremea cand nu mi-era dor de nimic, fiindca aveam totul alaturi, totul in suflet, totul langa mine. Eu stiu unde sunt zapezile de altadata, de care intreaba toata lumea. Zapezile adevarate sunt in copilarie…

Va doresc cel mai generos, luminat si norocos Craciun, din toate cate v-a fost dat sa traiti! La multi ani!

Share |

6 Mesaje pentru “Eu stiu unde sunt zapezile de altadata”

  1. tequila says:

    Foarte bine spus :)
    Craciun Fericit, cu multa caldura si voiosie! La multi ani!

  2. ANA says:

    LA MULTI ANI!
    CRACIUN FERICIT SI UN AN NOU PLIN DE IMPLINIRI PROFESIONALE!
    CU DRAG,ANA

  3. Alexandra says:

    Foarte frumos…am regasit in cuvintele tale propriile sentimente si, ca si tie, mi-e dor de zapezile si trairile de altadata…dar ca intotdeauna, amintirile sunt cele care ne raman si trebuie sa le pretuim asa cum se cuvine. La multi ani si sa ai parte de cele mai minunate sarbatori alaturi de cei dragi tie!

  4. PiticA says:

    Frumos ai scris! Exact sentimentul ala al copilariei m-a bantuit si pe mine toata periaoda asta

  5. Ai mare dreptate Catalin exact asta am scris si eu pe blog, acele sentimente si acele bucurii le putem avea doar in copilarie oricat am incerca sa simtim ce simteam atunci este àproape imposibil si totusi pentru a trai sentimente asemanatoare eu am gasit o solutie o gasiti pe http://www.mihaelatache.blogspot.com/.
    Salutari Andrei si multa sanatate bebelului si voua sa puteti avea grija de el!!!

  6. Corina says:

    Una articol plin de sensibilitate si dragoste! Scris cu ff mult suflet! Felicitari, Cataline! Esti un om minunat! O sa vezi, ca prin DAvid, vei retrai “zapezile copilariei” tale…..Mai asteapta un pic ca el sa inteleaga si vei avea aceeasi bucurie, chiar daca de partea cealalta a copilariei tale, cea a..”MOSULUI”:)

    Sanatate multa si sa fiti iubiti, si tu si Andra si micutul vostru! Cu drag, Corina

*