Irina Loghin – „Sa cant cu drag omului…”

Irina Loghin – „Sa cant cu drag omului...”

Incapabili sa dam timpul in marsarier, asistam nedrept de des la plecarea definitiva, dintre noi, a unor generatii intregi de oameni extraordinari – artisti, scriitori, medici, profesionisti din toate domeniile, nume care au scris istorie. Regretul ca, de multe ori, vorbim despre ei mai mult dupa ce mor decat atata vreme cat ii avem langa noi nu reusesc, din pacate, decat sa confirme drama, nicidecum sa ne impace constiinta.

Si cu toate astea, Dumnezeu e inca milos cu noi, ne da voie sa ne bucuram de oamenii remarcabili care traiesc mai mult pentru ceilalti decat pentru ei. Zilele trecute, am avut-o invitata pe Irina Loghin, un nume pe care il stie oricine. Chiar si cei care nu asculta muzica populara s-au nascut, cresc si vor muri respectand-o si iubind-o pe Irina Loghin.

Si totusi, cat stim cu adevarat despre cea careia i se spune „Perla” sau „Regina muzicii populare?” Melodiile Irinei sunt mai mult decat creatii muzicale, sunt povesti-unicat. Glasul cald si versurile memorabile i-au dus discurile in fiecare casa cu oameni sensibili, sedusi de pulsul unei muzici curate, autentice.

 

Irina Loghin nu e doar cantareata, e o mama adorata de catre cei doi copii ai sai, Irinuca si Ciprian. Fiica sa a insotit-o de multe ori in turnee si nu o data au cantat impreuna. Poate unii nu stiu, dar Irina a jucat si in doua filme – „Ratacire”, in 1978, si „Amurgul fantanilor”, realizat in 1982, interzis ulterior de catre cenzura comunista. Poate nu intamplator, primul album pe care l-a lansat dupa Revolutie se numeste „Sa cant cu drag omului”.

 

Imi amintesc ce-mi povestea odata un roman plecat in America de multi ani. Omul fugise din tara pe vremea lui Ceausescu. Pana a ajuns la Chicago, acolo unde locuieste astazi, a trecut printr-o uriasa aventura a supravietuirii. A fost capturat in fiecare tara prin care a trecut, tinut prin lagare pentru imigrantii ilegali, amenintat cu extradarea sau cu diverse alte masuri. Dar, cu mult curaj si credinta, cu speranta ca va aparea candva o lumina in zarea vietii lui, a continuat, a fugit din tara in tara, s-a imbarcat ilegal pe un vapor, in Portugalia, si intr-un final a ajuns sa vada Statuia Libertatii. A izbucnit in plans si abia atunci a stiut ca e un om liber. Intrebat cum a reusit sa reziste atatea luni de zile, haituit de autoritatile atator tari, a raspuns foarte prompt ceva care m-a luat prin surprindere: „Domnule, stiti ce m-a tinut in viata? Muzica Irinei Loghin. Da, ati auzit bine. Aveam doua casete cu mine si, de cate ori prindeam undeva un casetofon – chiar si in lagarul de transfugi din Austria aveau unul, imi aduc aminte – ascultam cantecele ei si lacrimam a dor si a nadejde, a dragoste si-a amintire. Da, am iubit aceasta artista de cand ma stiu pe pamant si am s-o iubesc pana inchid ochii. Ii datorez viata mea, ii datorez faptul ca, desi eram intr-un impas imens, mi-a salvat viata cu muzica ei, fara sa stie. Acum cativa ani, am avut in sfarsit ocazia sa-i spun doamnei Loghin ca datorita domniei-sale m-am nascut a doua oara. Am vorbit cateva minute cand a fost intr-un turneu in America si a cantat inclusiv pentru romanii din Chicago. Abia aveam loc acolo, credeam ca o sa ne sufocam. Toata suflarea diasporei venise s-o vada pe Irina! ”.

 

Este povestea simpla si complicata in acelasi timp a unui roman care s-a agatat de muzica Irinei Loghin ca de un medicament bun la toate.

 

Fac un efort sa-mi imaginez cum te simti atunci cand porti permanent dupa tine amintirile incredibile din zeci de ani de evenimente emotionante – lansari de discuri, premii, turnee placut-obositoare, nesfarsite discutii cu oamenii care te abordeaza si iti spun cat de mult iubesc ceea ce faci pentru ei. Am cea mai frumoasa si mai inocenta invidie pentru Irina Loghin, o femeie a carei viata e construita din zile care nu seamana una cu alta, departe de rutina. Pentru ca, atunci cand esti un artist de calibrul ei, nu-ti mai e dat sa traiesti doar pentru tine, traiesti pentru toti cei care te admira si te asteapta.

 

Vreau sa ne pretuim si sa ne iubim valorile atata vreme cat le avem printre noi, cat Dumnezeu ii lasa, sa ne faca fericiti. De asta in fiecare vineri de la ora 16.00, o sa-i vedeti mereu in emisiune. Vreau sa ne bucuram de muzica buna, de numele si glasul unor oameni cu totul speciali. Tot ce imi doresc, este sa adun si eu, cat mai multe si mai spectaculoase si mai frumoase amintiri cu Irina Loghin, femeia care si-a castigat de mult timp dreptul la nemurire.

Introdu Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*